Documentul este primul lucru care se schimbă
România este stat membru al Uniunii Europene, deci marfa din Türkiye intră acolo în baza uniunii vamale UE–Türkiye, pe un certificat de circulație A.TR — un document despre libera circulație, nu despre locul de fabricație.
Republica Moldova nu este în Uniunea Europeană și nu face parte din acea uniune vamală. Comerțul cu Türkiye se desfășoară în baza Acordului de comerț liber Türkiye–Republica Moldova, iar documentul este un certificat de circulație EUR.1 — o dovadă de origine. Alt acord, alt document, altă întrebare la care se răspunde.
Ce cere o dovadă de origine de la marfă
Pentru că EUR.1 atestă originea, fiecare referință trebuie să îndeplinească regulile de origine ale acordului. Este o întrebare despre produs — prelucrarea efectuată în Türkiye și materiile prime neoriginare folosite — nu despre transport.
În practică se lămurește pe fiecare referință înainte de redactarea ofertei, nu la vamă. Oferta precizează poziția tarifară și temeiul pe care se solicită tratamentul preferențial; procentele de taxe nu se publică, pentru că se schimbă.
Raftul se umple din altă parte
A doua presupunere de lăsat deoparte este cea despre concurență. Raftul de ciocolată al României este aprovizionat în mare parte din interiorul UE. Al Moldovei se umple din est: pe ultimul an complet, Ucraina a fost primul furnizor cu circa douăzeci și șapte la sută, iar Rusia al doilea cu aproximativ douăzeci și patru, ambele la vreo trei-patru dolari pe kilogram.
Asta schimbă complet argumentul. În România discuția este despre gamă și origine; în Moldova, orice pledoarie care începe cu prețul a pierdut deja, pentru că nimic din Gaziantep nu ajunge sub patru dolari pe kilogram — și nici nu ar trebui.
Unde stă efectiv marfa turcească
Türkiye a fost al șaselea furnizor de ciocolată al Moldovei, cu circa cinci și jumătate la sută — dar la aproximativ unsprezece dolari și jumătate pe kilogram, cea mai mare valoare unitară dintre furnizorii principali, de aproape trei ori cât cea ucraineană. La produse zaharoase poziția este și mai bună: al patrulea furnizor, cu vreo nouă și jumătate la sută.
Marfa turcească deja prezentă în Moldova este, așadar, capătul specific al gamei, iar cineva o vinde deja acolo cu succes. Aceasta este forma după care se construiește o gamă nouă, nu împotriva ei.
Ruta, moneda și eticheta
A treia presupunere este logistică. România se atinge pe mare până la Constanța sau rutier prin UE; Moldova se atinge de regulă rutier prin România, iar condiția de livrare și durata de tranzit se trec în ofertă. Prețurile se dau în dolari sau euro; raftul moldovenesc se exprimă în lei.
Pe ambalaj, mențiunile obligatorii se dau în limba română, limba de stat. Multe ambalaje de pe piața moldovenească poartă și rusă alături — aceasta este decizia importatorului, iar noi pregătim varianta pe care o cereți, din fișa tehnică a producătorului.
Ce ne trimiteți
Trimiteți referințele, cantitatea pe referință, adresa de livrare și spuneți dacă firma dumneavoastră va fi cea înscrisă pe ambalaj. Oferta scrisă vine în două zile lucrătoare: referințele și minimul fiecăreia, condiția de livrare și tranzitul, documentele care însoțesc containerul — între ele EUR.1 — și, pe fiecare referință, dacă învelișul este ciocolată sau glazură.
Avem nevoie de EUR.1 sau de A.TR pentru Moldova?
De un certificat EUR.1. Moldova este în afara UE și în afara uniunii vamale UE–Türkiye, deci A.TR folosit în România nu se aplică; marfa circulă în baza Acordului de comerț liber Türkiye–Republica Moldova, pe o dovadă de origine.
Putem folosi aceleași acte ca furnizorul nostru din România?
Nu. Acordul este altul, deci documentul este altul și probele din spatele lui sunt altele. Ce se transferă este dosarul comercial: fișe tehnice, certificate pe numele producătorului, trasabilitatea lotului.
În ce limbă trebuie eticheta?
În română, limba de stat. Multe ambalaje de aici poartă și rusă alături; aceasta este decizia importatorului. Pregătim conținutul din fișa tehnică a producătorului și nimic nu se tipărește până nu aprobați în scris.